Ideile muritorilor nicîcînd nu vor muri
Căci ele zi și noapte nu sînt ale lor
Sînt ale peliaștrilor sosiți dincolo de ei.

Amarnice minți vor să cunoască totul
Și necuminți își încearcă norocul
Cu muritorii de ieri și de azi.

Nimic mai neadevărat î-mi șoptește maestrul
De ceremonii Ludovic al 14–lea ce-a dat lumii
În mii de lumini nu adevărul ci libertatea.

Boem tiran fantastic în danț ca nimeni altul
A dat Europei copil fiind o nouă dreptate
Și de acolo au pornit cu felinare aprinse înspre noi toate.

Dar spun filosofii că nu e adevarată libertatea sa
Ei au creat-o în milenii de luptă cu fiara
Pe care au zdrobit-o în lupte grele de fiecare zi.

Adevărul copiii mei e la mijloc spune multimea de mizeri
Ieșită pe strazi la 16 Decembre căreia ei muritorii de rînd
i-au pus un nume : la liberte

peliaștrii cuminți în virtuțile lor depărtate se uită
și cred că totuși mai e încă ceva de făcut…