la mine-n casă întuneric
pereții ruginesc a fier forjat
cu-nfrigurare caut lampa:
uit
am pus-o ieri sub pernă -
să am un vis mai luminat

așa bătrâne florile ai spune
că-s aplecate să se-adape-n negrul râu
sau pieptul – vas de sticlă –
spart
de fulgerul de smoală
încolțind desfrâu

mai sunt pe scară decăzuți
văd bine
nici blocul nu-i mai alb
nici așezarea
la geam stau norii rezemați în frunte
cerșindu-mi precum orbii
împăcarea

de-atâta timp tânjesc să dau de ușă
de ce mă iscodiți
fără-ncetare
sunt doar imagine de om înșelătoare
ce și-a uitat picioarele în prag

dar patul arde pernele scrâșnesc
sau doar conturul
neodihnei mele