Mă clatin joi pe la amiaz
Să-i fac duminicii-n necaz
Îmi iau din cui poftele toate
Și plec grăbit s-agăț o noapte
Făgăduindu-i vorbe coapte
Dospite în căușul palmei
Timid trecut pe crupa toamnei

Mă-mpleticesc în zi de joi
Duminicii să-i par strigoi
Speriată să-și convoace sfinții
Să-mi lumineze hăul minții
Când soarele-și arată dinții
Mușcând cu poftă-mpărătească
Penumbra din idila noastră