urmele pașilor tăi nu vor putea fi șterse
de pe asfaltul șoselelor în care
ți-ai scufundat tălpile roz

nici de pe ogorul proaspăt arat
țărîna căruia picioarele ți le-a îmbrățișat
pîna la vinețiul transparent al gleznei

nisipul umed al plajei nu încumetă să se împrăștie
sub bătaia leneșă a valurilor
păstrînd conturul tălpii ca pe o cupă cu apă cristalină

iar suprafața tremurîndă a apei a memorizat
pentru totdeauna atingerea ușoară:
tălpile roz vinețiul transparent al gleznei

albul genunchilor amețitoarele coapse
pielea mătase albă mătase neagră părul
capul lăsat pe spate și fața ți le-a mîngîiat

ultimul sărut buzelor tale ți l-au dat
stropii de ploaie și vîntul iar chipul tău
ca o icoană încerca să cuprindă întreg cerul cu ochii