Icoană de mult uitată,stă într-un colț
N-am avut timp să o văd până acum
Nu mai știu cum e să crezi,să iubești
M-am pierdut în false impresii
Și acum mă izbesc de pereții camerii
Dându-mi seama că am eșuat,am ajuns
Pe un mal străin și nu mă pot întoarce.
Credința s-a transformat în amintire
Aripile mi s-au topit în răutate
Trebuie să mă nasc din nou acum
Să șterg cu mir păcatul
Necredinței mele,egoismul.