E cântecul unui poet
La harpa sufletului său
Cerneala mării pe un șevalet
De nori pufoși.

O partitură-ntr-un caiet
ÃŽn care notele-s cuvinte.
Vin lin, și se așază-ncet
Pe corzi de suflet.

O cupă de cristal divin
Cu sentimente calde.
La adierea unui gând senin
Vibrează și tresare.

ÃŽn dansul fulgilor de nea,
Foșnet de frunze-ntr-o pădure,
Zâmbet de flori de catifea
Sau cântecul ploii de vară
A existat mereu.