Nimeni nu a avut ochi mai frumoși decât el...
Și mai triști!
O cascadă de flori îi acoperea cuvintele,
Cu zbor de porumbițe îi lumina cerul...
M-am așezat pe malul râului
Și am privit cum se despuiau apele
Ca să nu-i acopere chipul
Și abia atunci am înțeles
De ce fiecare val pare un gând,
Înconjurând o inimă...