Dragă tată,

Eu știu că acolo în cer

Toți sfinții au ochii albaștri

Și mai știu că acolo în cer

Toți sfinții sunt sihaștri

Și plâng laolaltă.

Dintre toți sfinții îl iubesc pe acela

Care acum se va aprinde pe cer.

Îl voi privi cu aceiași ochi albaștri și-o să zbier

Tatăăă!

De ce nu mi-ai spus niciodată

Că ai fost și-ai rămas atât de stingher?

De ce nu mi-ai spus că viața este atât de neînsemnată

Fără cei sfinți,

Fără părinți?

Dragă tată,

Îmi întind palmele la cer,

Te rog, oblojește-mi trupul,

Moartea încă mai taie în carne vie,

Întârzie,

Vrea să-mi primenească sufletul.

Aici la mine-n astă lume

Nu pot decât să-ți scriu pe nume,

Vorbesc o altă limbă mai ciudată

Și nici copiii ce-or să vină nu vor afla vreodată

Ce-nseamnă

Tată.

Dragă tată,

Tu m-ai învățat să fac primii pași legat de cravată

Și primii kilometri pe bicicletă

Și proverbul acela, odată…

Când mă îndrăgostisem de-o fată:

„Ochii care nu se văd se uită“

Eu, tată,

Nu o să te uit niciodată.

Dragă tată,

Tu mi-ai spus:

„Fiule, dacă vrei să ajungi sus,

Să-l simți pe Dumnezeu,

Să marci un eseu…“

Dragă tată,

Am primit o pasă de la tine de peste ocean,

Am marcat zeci de eseuri în acest an,

Dar acesta este singurul pe care l-am rănit

Pe hârtie.

Dragă tată,

Eu știu că acolo în cer

Toți sfinții au ochii albaștri

Și mai știu că acolo în cer

Toți sfinții sunt sihaștri

Și plâng laolaltă

Pe lumea cealaltă.