Singuratatea-mi este camarad
si eu privesc din nou spre cer
alinarea-n voi nu mai gasesc
si iar sunt singur si privesc...

Am incercat demult sa va-nteleg
dar n-am putut
acum v-am parasit de tot
sunt chiar mai mult de un rebut

Ziceati ca ma plang mult prea mult
de fapt eu mult prea mult v-am ascultat
si-acum cand cerul a cazut din nou
eu m-am ascuns, sa nu mai plang

In cea din urma zi as vrea
sa intelegeti cum era de fapt
caci viata e mai mult decat un drum
ca poate si eu am gresit

m-am intrebat adesea unde merg
spre un neant imens, ori poate
spre-o viata fara inteles
dar iata ca sfarsitul inca n-a venit...