Te rog să îmi permiți să-ți bag cu drag în gură
Cîteva chibrite aprinse din greșeală
Să poți cunoaște-amestecul din dragoste și ură,
Să înțelegi cum soarta întruna te înșeală.

Te rog să îmi permiți să te lovesc în față,
Zîmbetul tău dulce cu șfichiul să ți-l sting.
Să vezi cum anii ies tăcuți și triști din viață,
Cum sfinții în păcat privesc în sus și plîng.

Te rog să îmi permiți să-și murdăresc credința,
Cu laptele rușinii, cu glodul nedreptății.
În treacăt să observi cum zace neființa,
Cum eu abia mă tîrîi spre porțile cetății.

Te rog să îmi permiți să-ți cer doar o secundă,
În care să te pot sfîrși pentru vecie.
Acolo să-nțelegi cum dragostea inundă
Și dacă te iubesc – păcatul meu să fie.