pornise abisal
călărind un submersibil
se scufunda auster,
mocirlindu-se de lacrimi si bacterii...

privea de jos în sus:

-gândea la nopti reci de iarnă,
când in lumina focului își bea ceaiul,
cuminte, lungit copilărește pe podeaua neagră
din lemn de stejar...
se lăsa legănat într-o hora a umbrelor
proiectată pe tavan, primitiv,
ca un teatru de păpuși colateral,
dezrobit de nesuflete,
în care trupește-și regiza neființa.

privea de sus în jos:

și era vară acustică
și se regăsea lenevind
între lungimea de undă a albastrului inflamat
și lungimile de undă ale scarabeilor,
ale căror convoaie
se pregăteau parcă de invazia miniaturală
ce freamătă în pământul clocotind a izbăvire...