Mi-e iarăși frig când mă gândesc la tine,
Căci te-ai îndepărtat atât de mult de mine
Și nu mă mai ajunge deloc căldura ta,
Căci tu m-ai exilat în minte undeva.

Însă aud sau mi se pare,
Încet ecoul bătăilor inimii tale,
Dar știu că acum nu pentru mine bat
Căci a trecut mult timp de când tu m-ai uitat.

Și clipele ce au trecut demult,
În mintea ta-n fantasme-ncet s-au prefăcut,
Și le zăresc, le văd cum zac,
La fiecare pas pe care eu îl fac.

Și fiecare cuvânt pe care eu l-am spus,
În întuneric s-a ascuns.
Însă a lor sunete tenebre
Le-aud cum se izbesc în a timpanului perete.

Iar ale mele gânduri nu au nici un sens
Când printre ale tale sunete trăiesc.