Ea se indepărta imensă si verdealbastrăneagră
Parcă era oceanul iar el parcă era ea
Pe țărm, cu palma deschisă și moale
Nu mai sus de umărul trist
Degetele țipau pe mine cui mă lași
Ea tăia valurile ca un vapor elegant
Croazieră de lux pentru pescăruși fataliști
Prin golful mucegăit ocolea
Avea de ocolit prin Panama
Poate se indrepta către năvod sau harpon
Nimeni nu știe
Mai degrabă către Levant
Pe la mijloc, i s-a făcut foame
Ba nu
I s-a făcut poftă
Păsările au zburat zbierând
In nori de fulgi si pene ude
Caracatița in cerneluri s-a vopsit
Atolul s-a despicat în perle transparente
Parcă și apele s-au retras poftiți descurcați-vă, doamnă

I se vedea spinarea lucioasă verdealbastrăneagră
În gura întredeschisă lumina raiul
Sau iadul ardea, parcă, mocnit
Epiglota pendula în poarta matricei
Dinții perfect aliniați, inutili în înghițire
Tânjeau după mușcătură
Se făcea că nu vede pe țărm
Se făcea că n-aude
Falangele ciocnindu-se ia-mă, ia-mă
Mi-ai promis drumul, vreau să vin cu tine

Și s-a întors
În imensă voltă, țipând fără grai
Ca tunetul furtunii adâncului gropii
Întâmplare fără logică
Parcă cerul plângea vertical și oblic
Parcă se prăbușeau bombardiere in triunghi
A vrut, și-a dorit, a tânjit, a poftit
Dar nu a mușcat

Nici n-a apucat să intrebe
Încotro mergem noi, doamnă
Că a și alunecat în dubla spirală
Nici nu știa ce înseamnă
Iar sucurile acide s-au vărsat in ciorba clară
A presupusului rai
Sau în vâltoarea iadului cine poate ști
Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat

Nu au fost pierderi
Doar transformări esențiale
Digestia a decurs normal, majestuos
Totul a trecut în sângele ei
Făra nici o poftă

Intestinele au rămas curate
grațiOase au lăsat să treacă ușor
gazul iNefabil
majestatea sA… stafia

A BOLBOROSIT ÃŽN APE
UN’--DOI--TREI
ȘI--ATÂT