nu de ea vorbeam
de viata la venetia da
pe insula elice obraz alb
si umbrele umbrelor plaja gri
a intins palma si am atins s-a lipit
de cuvant ca o frunza pe rana deschisa
a ramas acolo stinghera mirata insangerata
precum trupul ei des incolacit in asternutul atlas
viata moarte la venetia cere iubito si ast genunchi
nu ingenuncheaza te va durea imi zice si ce daca asta
nu conteaza nu mai conteaza acum cand inceputul e sfarsit
plaja insula cu elice ochiul nu ud sec in embrion va sta
transparent ca tine si dincolo monstrii simpli si grei
ca tabliile gri ale patului ala cu baldachin infrunzit
iar numaram iubito iar numaram clipe secole
iar ea nu se desprinde de piele cu piele
cu tot nu trag nu vreau sa doara
nici obrazul si nici palma
venetia nu e florenta
nici parisul jupiter
si nici el el