Stateam eu vesnic in tacere
ca un tablou pictat cu negre stele
Durerea sufletului trece
cand inima iti bate rece

Atunci nu simti , nu suferi , nu iubesti
Traiesti ca umbra prin ceresti
un suflet trist ce nu-si gaseste alinare
nici in blestemul nemuriri sale

O amitire a lui Ene
ce eu o vad doar cu durere
in fiecare noapte sper
ca in durere sa nu pier.

De ce revad acelasi vis?
un vis atat de negru scris
un vis ce nu-si gaseste alinare
si chinuie fara-ncetare...

Si cand prin geam soarele apare
eu ma ridic rupt de terroare
as vrea sa scap de-acest crud vis
ce te raneste din adins...

In acel vis
durerea creste odata ce lumina trece
o noapte friguroasa apare
si lumea intr-un haos moare..

Omul ce cu inima vede
pe el visul il ocoleste
caci el iubeste fara incetare
lumea in care speranta-i moare.

Eu nu-nteleg de ce el poate
pamantul crud sa il strabata
el vede dincolo de orizont
si lumea pentru el a stat in loc.

In fiecare noapte vad
acelasi vis si nu socot
ca totul este-o amintire
legata cu-n fir de poezie..