Muza nu se mai poate opri din separare,
mi-au ajuns firele de păr un braț predestinat,
îmbătându-mi pielea cu oameni circumciși

La capăt de pod am zărit doi bătrâni cum se sărută
în tălpi, sub tălpi, deasupra tălpilor
Mi-aduc aminte de sunetul glandei din prima noapte
pe care am visat-o trăind-o;
simțeam un albastru nesidefat curgându-mi din sâni
cum mai vorbești, Tu, Naddje,
mi-am (a)prins cuvintele pe tăciunele fructului tău

vai, ce ne răsună sprâncenele torționate
mi-am amintit, da-
ca niște tălăngi domesticite-pe care le-am numit
telegeni..cum sclipesc
momentele
când mâna se rotește în jurul propriului meu cerc
din interiorul ombilicului

am pierdut toanele
și o bucată de deget
așezându-mă
pe o sticlă de sicriu
adolescentin