Înveșmântat în ultima mângâiere
Am sperat la o piele nouă
Mai clară...ca o aripă de covor zburător
Dar..
Mângâierea naște o altă mângâiere
Un fel de matrice a unei iluzii
Prin care lucrurile par mai bune
Iar...
Lucrurile mai bune conțin în cenușa lor
Doar spirit îmbătat de sentimente
Ce în carnea mea...și a voastră...
Inoculează cele mai toxice miresme
Și atunci...
Printr-o banală mângâiere
Mințim cu voia
Ori fără voia noastră