atât de alb
mistuitor
trăznet ce se luminează-n
oglinda propriei lumi
magie întoarsă-năuntru
domol dar fulgerator
topit în extazul spiral
impromptu galactic
la dansul ce mișcă stele și cer
în celule de vis și uimire

atât de alb
frânt inefabil în cinci cuirase
mocnite să crească
arhanghel cu motiv de lebădă
încins în setea de-a fi
lumină ce arde în clipă eternă
plânge departe neantul golit de risipă
paradis încuiat în ferestre ce tac
precum dezvelirea de rouă
pe genele dimineții
trezindu-se singură

atât de alb
mistuitor
superfluu înghețat între muguri
cer ce dospește ecou
mirării de-a fi
iubire umplută cu raze ce sunt

eternitate de alb în spirală