Gând, coloană de suspin
Ce se pierde în venin
Duce sabia prin vreme
Și o taie până geme
Pe o geană caldă-n zori,
Pe o ramură de nori
Plimbă vestea prin deșerturi
Și o scaldă printre sferturi
De alin și amăgire...
Cum se scutură-n neștire
De nisipul de idei
Ca un fluture de tei.