Din valuri de foc,
Pe culmi de noroc,
În ropote line
Din văi de suspine
Se-ncheagă cu sânge
Un cântec ce plânge
Cu spini și otravă
Un trup pe-a lui slavă.
Și nouri se-adună
În roți de furtună
Și vânturi și ape
Se strâng în potoape,
Pământul se sfarmă,
Din el ca o armă
Răsare o cruce -
Pe ea al său Duce.
Și cerul e-n doliu...