De-ar fi muntele doar munte-
Munte, munte până-n piatra,
N-ar mai fi loc de cuvinte
Niciodată.

De-ar fi soarele doar soare-
Soare, soare până-n rază,
Mintea omului ce moare
Ar fi trează.

Marea doar mare de-ar fi-
Mare, mare până-n undă,
Veșnicia s-ar roti
In secundă.

Și de-ar fi omul doar om-
Om in om, ca pomul verde,
Nonsensul in al său dom
S-ar pierde.

Ar rămâne bucuria-
Cer in cer adânc in lume,
Și in toate, armonia,
Intr-un Nume.