repede trezirea
visele mi se înnoadă în coada de cal
rămânând acolo până la următoarea despletire
cafeaua îmi unge emoțiile, precum un izvor de pământ
și iată-mă, vertebrată albă, cu margini de lăuză frumoasă

astfel respir diminețile, cu pași adânciți în culori pure, în roșu sau galben
apoi totul depinde de căderea luminii
de felul în care (el) înghite aerul cu nările desfăcute la masculin
nu fumez
uneori îi adulmec pipele, făcând câte o tumbă în aer,
într-o virtuală îmbrățișare vanilată

coc merele hanei cu grația unei șerpoaice-n călduri
(pentru a nu uita arta seducției)
mă trezesc perorând
urșii plușați îmi numără
bătăile inimii, precum ultimile secunde din an
3,2,1 și apoi revin în galben și oranj
rochia mă umple precum o prozodie vetustă

mă prinde luna cu gura căscată

mâine trezirea la șapte fix.