Îndrăgostită
De un băiat rău,
Copila-fagure
Se îndreaptă
Cu pași repezi
Către suferință,
Se dă jos din copac,
Crezând că
N-are nimic de pierdut.
Dulceața regală coboară
În mizerie,
Și nu-și pierde
Din stralucire...
Pentru o vreme...
Dar îngerii ei
Plâng și se prăbușesc
Și e lipsită de protecție
Și-și pierde numele,
Fata-Fagure
Încetează să existe.