E o regulă se pare
Și nărav al dracului,
Ce în veci nu va dispare,
Cu capra vecinului ;

Ce am auzit prin lume
Și mă mir cum de se poate,
De-am ajuns ca să fac spume
Și să cad complet pe spate,

Că o gașcă disperată,
Tupeiști fără pereche,
Cicătelea literată,
Lovită ar fi de streche ;

Au gândit că peste noapte,
Fără a avea emoții,
Cu condeiele inapte,
Clasici s-ajungă netotii

Și având ei handicap,
Lista, că nu e frumos,
Ca să treacă ei în cap
Au pus-o cu susu-n jos,

Astfel, capra aia mare
A ajuns un mielușel
Și râios și negru tare,
Cum s-ar zice, un mișel,

Păi...unde ești tu Þepeș frate (?!)
Ca punând mâna pe ei,
Să le bagi condeiu-n spate...
Mama lor de derbedei !

Valeriu Cercel