„Crezi ce vrei!”, îmi spuse javra,
Cu trup cioplit în piatră prețioasă,
Dar cu ochii fără de culoare,
Cu sărut și zâmbet fals
Și cuvinte ce nici minciuna nu le-ncape.
Cu inima ce-i bate-n piept, degeaba,
„Crezi ce vrei!”, îmi spuse javra.
Eu, chip de lut, și nu de piatră,
Ea cu licoarea ei amară,
Dulce înșelătoare de otravă,
Mi-a luat mințile, javra.