Nostalgie

Plouă, plouă, vara a trecut,
Nori de plumb se-tind până în zare,
Unde-i timpul ce l-am petrecut
Amândoi, cândva întinși la soare.

Printre bolovani, printre scaieți
ÃŽn decoru-acela deplorabil,
Alintați de triluri de sticleți,
Timpul se scursese admirabil.

Unde e căldura soarelui,
Unde e privirea ta senină?
Unde-i bucuria gândului
C-am să te sărut, micuță zână.

Te-așteptam. În fine când soseai
Tot acel decor țepos și jalnic
Se schimba îndată într-un rai
Tu un înger, el un codru falnic.

Toată-acea pustietate urâtă
Îmi părea cu tine-un paradis,
Pentru că tu, draga mea iubită,
Dai pustiului culori de vis.

Și acum, acum unde e oare
Vraja ce în jur o-mprăștiai?
Unde e acum a ta candoare
Și extazul când mă-mbrățișai?

Plouă, plouă, mă cuprinde-un frig
Unde-a dispărut acel decor?
Vreau să sărut și-n mine strig
Vreau sărutul ademenitor.

Plouă, plouă, și privesc tăcut,
Acum totul e în amorțire.
Clipele frumoase au trecut,
Totul a rămas o amintire.