Prin vechiul cimitir
În care parcă ieri
Viața se juca cu noi
Și noi râdeam de ea
Alergând printre cruci,
Astăzi soarele scaldă pământul
Și tăcerea iți șoptește discret
Că viața nu mai are ce căuta aici,
Și s-a pierdut în ochii unui copil
În timp ce neființa zâmbea prin iarbă
Nu ai vrut să crezi
Căci nu iți păsa de ea,
Dar acum drumul pietruit
E din ce în ce mai scurt
Și timpul te-nțeapă
În tâmplele-ți ceruite.
Da, aruncă-te-n nori
Căci vântul știe orice secret
Și-ți va arăta numaidecât
Fragedul boboc încolțit
În sufletul înveninat
Pe care lacrimile l-au hrănit
Și himere l-au vânat,
Oprește-te și simte,
Mușcă din orizont
Până ce viața se va juca
Din nou cu tine,
Printre crucile
A ceea ce a fost.