Stilata, pustie noapte,
Un ghem de soapte traieste fierbinte
In al tau integ,
Urmarit de intuneric.
Aburi de gheata din ghem tresar
Si toata caldura pe al tau trup opac
Se condenseaza!
Dar cum sa topesti ignoranta si frigul sufletesc
Cu o singura scanteie de soare in infinit!