moi dinozauri peste zarzări uzi
solzesc în fibra pieilor de aer

e-o primăvară ca o toamnă fără fum

cu votcă încălzesc pescarii
mânerul undiței pe cheiul zgribuliu

deasupra cerul un țambal demonic
pălește felinarele din drum

ne mușcă soarele de față îl împingem
precum școlarii hârjonesc o stradă

furăm un pește dintr-o leneșă găleată
ne-am potolit și astăzi foamea –
hai să bem!

cu nerv gătesc nevestele toacă mărunt
verdeața parcă ruptă din vitrină

noi stăm înverșunați la alte mese
înfumurați în foi – ce vină?!

în ram aprinde râsul nostru jarul verde

moi dinozauri pe sub zarzări uzi
se sprijină șoptit de un perete