Petale de viata

Lacrimi
Croiesc santuri
Pe obrajii
Obositi de timp,
De parca-m fi
Zei uitati in olimp.
Nimic ,
Niciodata
Nu va ramane mai mult decat o amintire
Ca poze uitate-n
Praful unui album in devenire…
De ce sa plang cantand
Cand nimeni nu ma-aude
Ce-I pasa lumii
De o floare-n plus
Cand mii si mii de flori
Se nasc si cad
La fiece apus?
Lumina ochilor se duce
Ca pergamentul unor randuri
Irecuperabil
Frant si fara ganduri
Uitat
In pamant
Si amintire.
Azi sunt ca intotdeauna:
Rece, mort
Iubit,
iubesc si plang in bucurie…
pierdut in vant si dus,
ca o floare
in apus.