Iti amintesti tu, ca
pe aceasta linie
a orizontului
trecea tatal meu,
imbracat
in transpiratie.
Trecea tatal meu
si pietrele
se opreau din
rotunjimea lor
ca in fata unui zeu
fara de arma,
emanand timpuri stravechi
prin porii lui deschisi.
Trecea tatal meu
ca o enigma in nedeslusire
si acum mi se pare
ca o data cu El
trecea si timpul...

Acum iti amintesti?