De-și pierde casa temelia
Se risipesc pereții-n vânt,
După ce-ngroapă veselia
În colbul ce-i va fi mormânt.

Doar rar de tot vreo adiere
Va mai purta din loc în loc,
Un gând precum o mângâiere
Peste-un sălaș de nenoroc.

Pe locul sterp de sentimente
S-or prinde-n vremi mai noi trăiri,
Ciulini și spini ca inocente
Cruci pe-un noian de amintiri.