nocturnele se dezbrăcau sub clape –
cât am râvnit
la pieptul lor ușor!
cum glonțul așteptând pe țeavă
adulmecă o tâmplă fără spor

au ars în mine sute de eretici
de vrăjitori
de galilei uscați –
veniți aproape! mai puteți să luați
din nebunia mea un suvenir

de mic răufăcător m-am vrut
obiect
și victimă în așteptare
oricărui muritor de la parter
să-i fur din culme visul lui cel mare

apoi să-i intru-n casă pe la baie
pe întuneric
strecurându-mă în pat
aleasa lui să își blesteme soarta
că i-a venit bărbatul și mai beat

dar azi meticulos precum un diavol