eternitatea dragul meu e cât tine de înaltă
cu schelet fără urmă de cuțit cu genunchi fără urme de bicicletă
e ca și când ai merge cu patinele și n-ai lăsa nici o urmă

obsesiile săptămânii au fost: de ce te doare degetul când te cerți cu mine
de ce trec fațadele din alb în gri atât de repede
cine numără leii și girafele planetei

mă întrebi dacă ning și plou
„plou” nu există în dex dragul meu
există acorduri perfecte la pian și zăpezi minunate doar în nori

uit dragul meu ce doare cum uiți și tu, când te cert,
de grija colegei de bancă
de urmele de patine imposibil de clare de care îți scriam mai sus

jocul tău îmi seamănă întru-un fel
aruncam mingile spre un fileu invizibil
așteptând parteneri de as pentru metaforă

tristețea dragul meu poate fi cât tine de înaltă
și în fața ta
dacă râzi se va preschimba în girafă care plouă și joacă tenis
de una singură


28,02,2006