Singur cu verbul
Dumnezeu a rostuit firea
înainte de toate,
apoi a lăsat gândurile omului
să-l înglodească.

Nu se știe dacă Dumnezeu
n-a făcut o prostie
atunci când a mutat cerul cu stelele
în poezie
așa încât sufletul omului
să soarbă din eternitate
sub bolta cu soarele-vis și luna-dor
în cercul de praf și lumină
- nobila plămadă originară.