Ploaia mă îmbracă în hainele tăcerii,
vântul mă zidește-n piramida uitării,
privirea îmi pâlpâie a lumânare,
amintirile, doar cuvinte
spuse la întâmplare.

Noaptea mă golește de visare,
luna-mi fură zilele de sărbătoare,
dorințele, păsări călătoare,
sufletul, strigăt și disperare.