luna proiectată deasupra gâtului meu
cu discul tăios rostogolindu-se peste noi
mă împingea mai adanc în patul mișcător

cu inima prostită
în mâinile nisipului ce mă scălda
îmi brodai rosul de greieri în tâmple
și lăsai galbenul decolorat să își croiască drum
prin suflarea mea

trupul tău dezvelit în parfumul sărat al valului
între alb și negru
o revelație
menită să prevestească începutul sfârșitului

aveai o lamă în mână
o coapsă în cealaltă
gata să mă eliberezi de culori