Ca într-o școală de la 1900
dorințele stau la colț îngenuncheate pe coji de nuci
lasă-mă să te privesc inimă demodată
cum porți pălărie de pai cu panglici de voal
mascând ca o burgheză suferința
unor vise ca busturi fără brațe
statui mutilate-speranțele nopților de vară
cucoană corpolentă maturitatea a strivit
cu un râs sarcastic iluziile mele de domnișoară
încerc să te previn astă seară
călătoria va fi scurtă
ca o minciună socială
vom sti amândoi ce e in spatele oglinzii
tu n-ai de ce te teme
uita-te la mine
cum imi sterg lacrima
cu voalul pălăriei
e mai bine așa,
ba pot chiar să-mi permit mici bucurii, de pildă
armonia verde a unui copăcel bonsai cu rodii
nu-mi pasă că e scris în zodii
pentru mine zborul
e înscris in gând
acolo unde se îngeamănă cu poezia.