Nisipu-n clepsidră se scurge
Si plouă cu clipe rotunde
Iar totul în juru-mi se frânge
Fiori neînțeleși mă-mpresoară
Când totu-i absurd și rece afară
În noapte m-apropii de lună
Cu gândul să-mi fie cunună
Un vânt se pornește-n rafale
Vârtejuri de clipe bizare
Cuprind nsfârșitele zări
Și valuri pe-ntinsele mări
O mare agitată de clipe
Tălăzuie aceste coclauri
Spărgând clepsidra de maluri
Mi-e teamă, mi-e teamă
Nimic nu mai curge în jur
Dispare al lumii contur
Un somn adânc mă pătrunde
Și cad în tunelul de unde
Se vede albastra genune

Mihail Buricea, Craiova