a
p
r
o
a
p
e


îmi scot ochii e un vânt de primăvară
care îmi pătrunde plăcut până în creier
acolo unde tu stai goală pe canapea și
privești televizorul și-mi citești gândurile
la televizor

în timp ce în muntenegru un tren cu 300
de pasageri a deraiat și cade într-o prăpastie
adâncă de aproximativ 100 de m.
sau poate mult
mult mai mult decât 100 de m.
și acolo jos este un pârâu și este întuneric
și eu gârbovit adun cu lanterna vreascuri
să fac un rug lângă apă

te ating e un întuneric ce ne apropie
ah te ating e un foc ce ne apropie
e un tren ce se apropie și asta tot ne apropie
auzi eu zic că ne apropie

îmi scot ochii cum mi-aș fi scos hainele
cum ți-aș fi scos hainele umede și grele de pe tine

și îi arunc în sus dar tu mi-i ceri înapoi
și ei vin peste noi aproape cum mi-ai cerut
de la acea înălțime aproximativă
de la acea înălțime
vine primăvara sânii tăi vin spre mine
ochii mei vin tăvălindu-se și-mi arată frumusețea ta
aproape sferică
aproape aproape transparentă