Pînă cînd sabia va decide soarta popoarelor?
Adinc căscat de indiferență la masa rotundă;
Viețile costă atît de puțin,
ca un grăunte de muștar uitat într-un colț de sac.
Dincolo de șoaptă, lacrimi ce ard
Și visele au pierit în abisul insomniei,
Caci a regăsi seninul e greu
Și doare clipa ca o ranâ fără balsam:
și inima ce întreabă disperată
De ce tace Dumnezeu;mai speră,
Că undeva mai este lumină și pîine,
și pace, și viață.