Vrei să-ți fiu gând sub patima-nserării ?
Vrei să-ți fiu cruce să mă porți la piept ?
Sau poate val ce din adâncul mării,
Spre țărmul tău, perpetuu să mă-ndrept ?

Dac-aș fi rău, ți-aș fi un dor năpraznic,
Și te-aș cuprinde-n arșițe sau friguri.
Dar eu sunt bun și nu va fi zadarnic,
Prinosul meu de ploaie peste ruguri.

Sau vrei să-ți fiu o mantie de zăpadă,
Să te-nvelesc prelung și cu ardoare,
Să las doar primăvara să se vadă,
Că dintre noi, ni s-a rodit o floare ?

De-aș fi doar nea și-ai luneca prin mine,
Brăzdat aș fi, ca răscolit de vânt.
N-am mai rodi lăstare de lumine,
Iar seva ni s-ar pierde în pământ.

Vrei să-ți fiu soț plimbărilor sub astru?
Vrei să-ți fiu lotru când apari pe cale ?
Sau vrei să fiu eterul din albastru,
Cu mine să vibrezi în saturnale ?

Dac-aș fi toate, cin` să ne oprească
Să ne încununăm cu fericire ?
Nici zodiile nu pot să se-amăgească,
Să ne destrame povestea de iubire.