Sunete reverberează în mine
De undeva chemarea răzbate.
Nu m-a mai strigat nimeni
De la femeia mea încoace.

Mă smulg din mocirlă.
Unde eram sunt acuma hainele.
Și gol, urc spre glasul
Care mă cheamă.

Mi-ai adus aminte de mine
Mi-ai spus că exist
Când chiar și prietenii mei
Mă exilaseră și mă uitau.

Îți datorez o viață ție
Glasule ce ai răsărit
Lângă mine în pustie
Ca să nu pier sfâșiat de ispită.

(da, știu, Mântuitorul a fost singur acolo
Eu am avut Glasul, aveți dreptate)

Și dacă m-ai adus aici
Ce faci cu mine?
Ia-mă și du-mă, arată-mi lumea!
Misiunea ta cu mine
Abia a început!

Unde să fiu eu? Cine să mă ducă?
Că nu văd, nici n-aud, nici nu simt:
Hainele mele sunt Dincolo.