Prea iubitului meu
frate de suflet Sorin Popescu-
vecin cu veșnicia Soresciană.



Uite cum
dă Costina fitilul lămpii
pînă la brîul bisericii.
Nelu n-are somn-
lepădă fereastra din ochi
și-apucă turla clopotniței
peste gardul de ostreață.
O mută-n deal la vii
unde e
cimitirul lui tat-su.
Așa, că-i stă mai bine acolo,
s-o audă văitîndu-se
aia din pămînt.
Trei copii dorm
în brațe cu rogojinile;
doi nu mișcă
sînt albi ca îngerii.
Ãl mic
roade luna de foame
pîn' la ziuă.
Nelu-i acoperă cu inima
să le fie cald
și așteaptă să cînte cocoșii
pe cheile fîntînii.
"Hai-da, mă! Să trecem Jiul,
cum ne fu vorba..."-
aude dintre duzi
de-și iese din gînduri.
Ion al Pîrvanilor
care face case
n-are astîmpăr, nu...
El are o socoteală
cu viața
și i-s-a pus pe Nelu
să-l tocmească
pe liniile Căciulăteștilor;
să-l vadă zidind
pîn'la bătrînețe
nu să rîdă satul
c-are doar
o păreche de izmene.
Trec ei apa
pe lîngă ududoi
îi înghit pădurile
și taman cînd lumina
frînge ceru-n două
se pomenesc
în lumea de dincolo.