Dorința


Vreau să fiu liberă
Și gându-mi dornic de zbor
Să mi se-nalțe în văzduhul înstelat
Al unei nopți cu lună plină,
Fără mustrarea că s-a avântat prea sus,
Mult prea sus pentru lumea mea.

Vreau să fiu liberă,
Iar cuvintele ce-mi izvorăsc din suflet
Să se poată avânta cât mai departe,
Mult mai departe de barierele știute,
Să poată cuceri ceva nemaiauzit,
Fără să fie acuzate de îndrăzneala
Și obrăznicia nasului pueril,
Ridicat în vântul primăverii.

Vreau să fiu liberă,
Ca gesturile-mi pline de dorință
Și de viața care-mi mustește-n obrajii
Primăvăratici și mirosind a ploaie,
Să se poată exprima
Cu ușurința zborului de pasăre,
Așa cum se leagănă o frunză
În adierea caldă a toamnei,
Fără să poarte vina
Că pur și simplu există.

Vreau să fiu liberă
Și toată ființa mea vrea
Să prindă aripi,
Așa cum o pasăre închisă vrea
Să zboare în înaltul cerului,
Așa cum mintea unui copil vrea
Să răzbată în cele mai ascunse unghere
Ale locului interzis.