Sunt vis, sunt puf de păpădie,
sunt fumul spulberat de vânt,
sunt amintire sau sunt amăgire,
sunt gândul nerostit încă-n cuvânt.
Doar tu mă știi
și nici tu, nu prea bine…
atât mă vei avea:
cât ține o-mpreunare
a genelor, clipind,
apoi mă voi întoarce
spre-al meu mormânt: uitarea.
Mă vei vedea din nou… numai visând!

(8.05.1999)