O prezență solitară din fantasmele trecute
Ce ne dă mereu târcoale în secundele tăcute,
Ce pândeșste o greșeală să sugrume-o viață-ntreagă,
Ce se-arată-n taină,numai gândul să o înțeleagă…
O prezență ca din basme
Ce vânează noi fantasme
Și–ncolțește-n rece suflet,
Bântuiește tânăr cuget…
Doar o umbră tăinuită între vaste lumi apuse
Ce misterul înconjoară paginile-i nepătrunse
Ungherele neștiute,negru colb de întuneric,
De vânt pală adiere printre frunze cadaveric…

O figură-n fum plecată spre apusuri nevăzute
Vechi bătrân hulit de lume,cu privirile-i sluțite,
O manta de praf ascunde trupul ce-i de veacuri hăituit
Măturând în fuga-i aspr-o cale ce n-a mai pășit.

Ce să fie oare-n lume acest suflet rătăcit
În pădurea sa de vise-universul adormit,
Sub un cer stropit cu stele și sub ploaie,sub abis?

E doar Timpul cel fugarnic,
E doar sufletul ce-așteaptă încetarea viselor
Ca să-și culce-n fine capul pe-asfințitul lumilor...