Timpul nemuritor alergator
Ingroapa, trecutul, rece spre viitor.
Aluneca in casa si in mine
Si-mi soarbe stropi din sufletul ce geme.

Si trece peste ploapele acestea grele
De oboseala , si de vesnica durere
Si scartaie o usa obosita de metal
Si vantul bate , rece, prin crapatura din geam.

Se inchid portile grele de metal
Din camera mea trista de beton
Stau trist si ratacit ca intr-o cripta
Si scartaie o lampa adormita.

E trist si mohorat afara
Cadavre si fantasme, iar au iesit la plimbare
Si tremura copaci sub a lor chemare
Si-mi scartie sufletul sub privirea lor usturatoare.

In mana am un vesnic pahar de licoare
Caci imi inec in el o lacrima,
Privesc la cerul ce plange cristale
Si scartaie , frunza uitata , pe asfalt.