lângă această fereastră cu ochii în casă
așteptarea se reazemă de pereți
proptindu-i ca o schelă
pe părul meu mă cațăr
ca pe-o frânghie
până în golul gurii
să te urlu
prăbușindu-mă în mine
ca-ntr-un borcan
cu viața fugită prin găuri de șoareci
viața aceasta lunecându-mi ca o apă printre degete

ca un vierme în agonie
pe suprafața încinsă a propriilor mâini