Ca un soare lucind a zăpadă
urmele nespuse vorbesc.
Ascund sub pleoape întunericul
pe care-l zgârii cu ochii,
plini de-un albastru pierdut.
S-a dus dincolo de ieri
Lunea cu amurgul din voci,
Mimez urlet de sunete asurzitoare,
cu gura adânc închisă strig
Atenție: zăpadă în soare!
Știi… și acoperi vederii auzul,
ignori ce eram înainte de cuvinte.
Ca blocaj palpabil de final
deschid din nou larg ochii,
se lovesc firesc de soare,
trag mașinal pleoapele după mine
rămân închisă în nimic
cu ochii spre alt nicăieri…